Fundații

Spațiile subterane sunt expuse permanent la presiunea solului, umiditate și variații termice. Aceste medii specifice necesită soluții de izolație care combină rezistența mecanică, rezistența la umiditate și durabilitatea pe termen lung.

Fundațiile sunt elemente structurale care transferă încărcările clădirii către terenul portant. Pentru a preveni înclinarea sau fisurarea clădirii din cauza tasărilor neașteptate sau neuniforme, încărcările trebuie transmise uniform către sol. Tipul adecvat de fundație este determinat de proiectarea specifică a clădirii și de tipul și capacitatea portantă a terenului. Totodată, tipul de fundație influențează și proiectarea anvelopei termice a clădirii, deoarece în cazul fundațiilor izolate (punctuale) sau continue (de tip bandă), transferul încărcărilor este mult mai puțin uniform decât în cazul radierului general (placă de fundație).

Deși în mod tradițional se foloseau fundații superficiale de tip bandă sau punctuale, directivele actuale privind eficiența energetică impun utilizarea radierului general, deoarece acesta permite realizarea unei anvelope termice continue și neîntrerupte. Pe lângă prevenirea apariției punților termice și a mucegaiului asociat, placa de fundație reduce și pierderile de căldură în zonele de îmbinare problematice.

Perna de fundație – o metodă de izolare termică a plăcii de fundație pe partea inferioară – câștigă tot mai multă popularitate. Aceasta nu doar că îmbunătățește funcția de stabilizare a radierului în timpul cutremurelor, ci împiedică și pătrunderea apei și a gazului radon în clădire.